Prima instalare de linux a fost prin 2001, un Mandrake. Era fain, nu parea complicat, dar nu prea puteam/stiam face nimic cu el.
In toamna 2004, am incercat Ubuntu. Tocmai l-am obtinut, cu o revista Chip.
Il instalez, dual boot cu XP. Arata binisor. Dupa vreo ora de clik,clik, rebutez. Aleg windows in grub/lilo, si surpriza: nu mai vad partitia cu win-dos! Incerc diverse, nu mai merge nimic, reinstalez win peste, nici atunci. Asa ca imi salvez datele, sterge partitiile si reinstalez.
Povestesc istoria la niste prieteni, urmarea fiind distractie totala pe seama linuxului. Ma “incrancenez” si instalez Fedora Core 3. Am reusit sa instalez fara probleme hardware-ul (mai putin modemul Conexant, pe care, in treacat fie zis nici acum nu-l stiu instala), dupa zile/saptamani de citit si incercat am reusit sa-mi instalez si ceva aplicatii multimedia (citeste codec-uri), dar nu mi-a prea placut. Sincer nu stiu de ce…..
Apoi mi-a murit (fizic) HDD-ul, clantaneau capetele mai ceva decat o proteza defecta. Pe noul HDD am pus win-dos, si apoi am gasit Suse. Care mi-a placut. Am instalat-o apoi si pe alte computere de la scoala, si am inceput sa o folosesc. Si mi-a placut. Am mai invatat sa fac una, alta folosind Suse, si constat ca sunt multe chestii pe care le fac mai bine din Linux decat din Windows.
De mai bine de un an folosesc Linux (in special Suse) in proportie de 95%, si sincer nu-mi pare rau.
