In exemplul urmator, avem o retea interna 192.168.0.0/24. Routerul are interfata externa eth0, cu IP: xxx.xxx.xxx.xxx. Vom face port forwarding de la xxx.xxx.xxx.xxx:8888 la 192.168.0.2:80, pe care ruleaza un server de web:
/sbin/iptables -t nat -A PREROUTING -p tcp -i eth0 -d xxx.xxx.xxx.xxx --dport 8888 -j DNAT --to 192.168.0.2:80 /sbin/iptables -A FORWARD -p tcp -i eth0 -d 192.168.0.2 --dport 80 -j ACCEPT
A aparut varianta finala la OpenSUSE 10.3. Vezi anuntul aici.
L-am instalat pe un calculator, facand update de la 10.2. N-am prea avut timp sa ma joc cu el (era sambata si ma grabeam sa plec acasa) , dar tot am facut un mic test, privind viteza de boot:
Doua computere identice hardware(P4 2,66 GHZ, 256 MBRAM – 8 MB pentru video ). Pe unul openSUSE 10.2, pe altul openSUSE 10.3. Concluzia: 10.3 se incarca cu vreo 15 secunde mai repede decat 10.2. As zice ca e ceva….
Cum se configurează adresa IP a unui calculator într-o reţea in care avem un server DHCP? Vezi aici cazul IP-urilor statice
Simplu:
dhclient eth0
presupunând că vrei să configurezi prima interfaţă de reţea (sau poate singura …)
La scoala s-a pus problema sa instalam alaturi de Windows si Linux. In acest context, datorita faptului ca sunt destul de multe calculatoare cu exact aceeasi configuratie, s-a pus problema clonarii hard-discurilor, pentru a grabi realizarea acestei sarcini, precum si pentru a oferi elevilor medii identice.
Am instalat Windows Xp si openSuse pe un sistem, le-am configurat si am inceput sa gasim solutii de clonare. Am inceput cu mult laudatele Norton Ghost si PowerQuest (nu mai stiu cum) . Clonau corect partitiile, dar nu reuseau sa cloneze si MBR. Sau il clonau, dar sistemul destinatie nu mai buta.
Pana la urma, solutia a fost dd, pe care l-am folosit in felul urmator:
Pentru clonare am folosit un live CD, de exemplu TRK , dar orice live CD poate fi folosit. Probabil ca ar merge si direct de pe sistemul instalat, dar n-am vrut sa riscam pe partitii montate.
Comanda folosita a fost
dd if=/dev/hda of=/dev/hdc
Toate clonarile au mers impecabil, fiecare durand vreo 45 de minute pentru un harddisc de 40GB.
In unele situatii, este necesar sa putem trimite un mail in mod automat, fara interventia utilizatorului, de exemplu ca o sarcina crontab
Comanda mail ne permite sa facem acest lucru, cu un pic de programare bash. Copiaza scriptul de mai jos intr-un fisier, si nu uita sa-l faci executabil…
#!/bin/bash
subiect="Subiectul mailului"
destinatar="utilizator@domeniu.com"
echo "Prima linie a mailului" > tempmail.txt
echo "A doua linie a mailului" >> tempmail.txt
echo "A treia linie ">>tempmail.txt
/bin/mail -s "$subiect" "$destinatar" <tempmail.txt
rm tempmail.txt
Un scurt tutorial despre cum configurezi placa de reţea în 7 paşi (în cazul unei adreselor IP statice) – vezi aici cazul IP-urilor dinamice:
Plec de la ideea ca în reţea avem adrese statice locale, din clasa 192.168.0.0/24 , gateway 192.168.0.1. Avem o placa de reţea, eth0.
Pasul 1) Verific dacă este activată interfaţa:
ifconfig eth0
dacă rezultatul este de forma:
eth0 Link encap:Ethernet HWaddr 00:14:22:A6:61:94
inet addr:192.168.0.101 Bcast:192.168.0.255 Mask:255.255.255.0
inet6 addr: fe80::214:22ff:fea6:6194/64 Scope:Link
UP BROADCAST RUNNING MULTICAST MTU:1500 Metric:1
RX packets:5090 errors:0 dropped:0 overruns:0 frame:0
TX packets:4810 errors:0 dropped:0 overruns:0 carrier:0
collisions:0 txqueuelen:1000
RX bytes:3935575 (3.7 Mb) TX bytes:783902 (765.5 Kb)
Interrupt:217
(inclusiv linia inet addr: 192.168.0.xxx, etc), poţi trece la pasul 4.
Daca rezultatul este asemănător, dar lipseşte linia inet addr: etc, treci la pasul 3.
Pasul 2) Activez interafaţa de reţea
ifconfig eth0 up
Pasul 3) Configurea adresei IP:
ifconfig eth0 192.168.0.101 netmask 255.255.255.0
Pasul 4) Configurare default getaway:
Default gateway precizează echipamentul căruia îi vor fi trimise pachetele a căror adresă-destinaţie nu face parte din reţeaua locală.
route add defaul gw 192.168.0.1
Putem verifica dacă este configurat default gateway cu comanda:
laptop:/home/silviu # route -n Kernel IP routing table Destination Gateway Genmask Flags Metric Ref Use Iface 192.168.0.0 0.0.0.0 255.255.255.0 U 0 0 0 eth0 127.0.0.0 0.0.0.0 255.0.0.0 U 0 0 0 lo 0.0.0.0 192.168.0.1 0.0.0.0 UG 0 0 0 eth0
Ultima linie de mai sus precizează default gateway.
Pasul 6) Configurare DNS
DNS (Domain Name System) reprezintă modalitatea prin care domeniile internet (ex. wordpress.com) sunt legate de adresele IP ale dispozitivelor din reţea (in special Internet) (ex. 72.232.101.43). Pentru a putea folosi numele de domenii pe calculatorul nostru trebuie configurate serverele DNS. Acestea sunt asigurate de provider-ul de Internet, şi sunt IPurile unor calculatoare care furnizează aceste servicii.
Pe o maşina linux, DNS-urile sunt memorate în /etc/resolv.conf, care este un fişier text, deci poate fi modificat cu orice editor de text, sau dacă tot suntem într-o consolă, cu ajutorul unei comenzi de forma:
echo "nameserver xx.yy.zz.tt" >> /etc/resolv.conf
unde xx.yy.zz.tt este DNSul furnizat de provider.
Pasul 7) Verificare configuraţie:
ping yahoo.com
daca sunt afişate şi linii de forma :
64 bytes from yahoo.com (216.109.112.135): icmp_seq=1 ttl=51 time=165 ms
totul este în regula şi vă dorim navigare placută.
Daca nu, ia-o de la capat…..
În linux se poate monta o imagine de CD în sistemul de fişiere folosind o simpla comandă. In acest fel nu este nevoie să ardem imaginea pe disc pentru a vedea ce conţine…
mount -o loop -t iso9660 filename.iso /mnt/iso
Bineînţeles, filename.iso se află în directorul curent, iar calea /mnt/iso este corecta
Acest articol descrie facilităţile oferite de Yast pentru modificarea parametrilor de boot.
Deschide Yast si alege categoria System, apoi Boot Loader
Pentru a schimba sistemul de operare implicit, în tabul [Section Management] alege-l din lista si apasa [Set as Default]
Pentru a modifica timpul de aşteptare, îb tabul [Boot Loader Instalation], apasă butonul [Boot Loader Options]. Modifică valoarea din [Boot Menu Time-Out], exprimată în secunde, şi confirmă modificările cu [OK].
Confirmă modificările cu [Finish].
În KDE, se poate face o captura de ecran, folosind utilitarul KSnapShot.
În openSuse îl găseşti în K Menu –> Utilitare –> Desktop –> KSnapShot. În alte distribuţii, poziţia în meniu ar putea fi alta. O altă metodă de a-l deschide este K Menu –> Execută comanda… –> ksnapshot, [ENTER].
Utilitarul este extrem de simplu de folosit. Selectezi ce vrei să capturezi, apeşi [Captură nouă] şi salvezi imaginea rezultată.
O problema tipica pentru un utilizator din Romania (cu care eu nu prea imi bat capul, dupa cum se poate vedea), este utilizarea diacriticelor, mai precis a caracterelor cu diacritice: Ă,ă,Î,î,Â,â,Ş,ş,Ţ,ţ.
Acest tip te ajută să foloseşti tastatura românească în KDE:
Apăsaţi butonul [K Menu] selectează Control Center (Centrul de control). Navighează la opţiunea “Mapare de tastatură” din secţiunea “Regional şi accesibilitate”.
Din lista cu mapările disponibile alege-o pe cea dorită şi apasă butonul [Adaugă/Add]. Confirmă modificarile.
În Tava de sistem (System Tray) apare un nou buton, corespunzător limbii curente. Aceasta se poate schimba cu mouse-ul, făcând clic pe el, sau se poate schimba cu tastatuta, folosind combinaţia Ctrl+Alt+K.
Imagine preluata de pe Wikipedia
